Alt Şoricel

Cu riscul de a fi suspectată de obsesie pentru şoricei (ar fi deja a doua postare la rând), mi-aduc aminte de finalul romanului Spuma zilelor a lui Boris Vian, care m-a terminat la vremea acelei lecturi. Îl voi reproduce mai jos, după o necesară scurtă introducere:

Ideea e că personajului principal al cărţii îi moare soţia şi cade într-o depresie. El avea un şoricel, care pe parcursul cărţii e un şoricel ca oricare altul (nevorbitor adică). Şi, în final, şoricelul din basmul acelei cetăţi (parafrazându-l pe Blaga - Domniţa din basmul acelei cetăţi...) merge la o pisică şi i se plânge că stăpânul lui e deprimat şi că el nu mai suportă să îl vadă aşa. Apoi au următoarea conversaţie:

"-Nu mănâncă niciodată? întrebă pisica.
- Nu, spuse şoricelul, şi slăbeşte din ce în ce şi nu pot să-ndur asta. Într-o zi are să facă un pas greşit tot mergând pe scândura aceea lungă.
- Şi ce te doare pe tine? întrebă pisica. Atunci e nefericit?
- Nu e nefericit, spuse şoricelul, e îndurerat. Şi asta nu pot s-o-ndur. Şi pe urmă are să cadă-n apă, se apleacă prea mult.
- Atunci, dacă aşa stau lucrurile, îţi fac cu plăcere serviciul ăsta, deşi nu ştiu de ce spun "dacă aşa stau lucrurile" fiindcă nu pricep o iotă.
- Ce bună eşti, spuse şoricelul.
- Bagă-ţi capul în botul meu, spuse pisica, şi aşteaptă.
- O să dureze mult? întrebă şoricelul.
- Până mă calcă cineva pe coadă, spuse pisica; îmi trebuie un reflex rapid. Dar o s-o las s-atârne, nu-ţi fie frică.

Şoricelul depărtă fălcile pisicii şi-şi vârî capul între dinţii ascuţiţi. Şi-l retrase aproape imediat.
- Ia spune-mi, întrebă el, ai mâncat rechin azi-dimineaţă?
- Ascultă, spuse pisica, dacă nu-ţi place, poţi să-ţi vezi de drum. Toată chestia asta mă calcă pe nervi. O să te descurci singur.
Părea supărată.
- Nu te simţi jignită, spuse şoricelul.

Îşi închise ochişorii negri şi-şi puse capul la loc în poziţia cuvenită. Pisica îşi aşeză cu precauţie caninii oţeliţi pe grumazul molcuţ şi sur. Mustăţile negre ale şoricelului se împleteau cu ale ei. Îşi întinse coada stufoasă şi-o lăsă lungită pe trotuar.
Veneau cântând 12 fetiţe oarbe de la orfelinatul Iulian Apostolicul."