About "Miriam" (Completely offtopic)

Not about books or anthropology, just about my name.
I long knew its quite complex and various meanings in different cultures, which I'll not detail here now for lack of space and patience and point; but I was surprised to see The Urban Dictionary's explanations of what "a miriam" is.

So, here goes my least scholarly post on this blog (well, maybe if you consider The Urban Dictionary as part of a larger frame of clashing discourses in a funny way exposed by a blurry elite of a postmodern system of meanings... it could pass as appropriate, were there not still the un-randomness of picking precisely the entry on "miriam" out of it all):

Next paragraphs will completely quote The Urban Dictionary mentioned above.

-----------------------------------------

Cetatea Neamţului

Nu ştiu dacă v-a plăcut sau nu "Sobieski şi românii" când aţi studiat-o în şcoală, însă în mod cert lui George Coşbuc nu i-a plăcut prea mult. Sau, cel puţin, aşa lasă de înţeles o poezie-parodie pe care a scris-o despre celebra poveste a leşilor şi plăieşilor.
Poezia lui Coşbuc nu face parte, desigur, din categoria umorului care degradează conţinutul originar al întâmplării care parodiază, nu este menit să ofenseze nicio sensibilitate regională sau naţională. Este doar amuzantă (deşi Coşbuc nu şi-a dat mâna la parodii prea des, precum, bunăoară, Topârceanu). Mie îmi plăcea să o citesc când eram mică şi, amintidu-mi recent de ea, am căutat-o de-a lungul şi de-a latul internetului doar pentru a constata că nu se găseşte nicăieri. Ceea ce trebuie, desigur, remediat :).

Despre alcool :)

Pasaje din Glenway Wescott – Şoimul rătăcitor – o poveste de dragoste
Ed Univers, Bucureşti, 2009:

„Mi-am spus că, după o băutură tare, adevăratul descendent al prinţilor se laudă cu asta de parcă nu ar fi adevărat, multimilionarul devine sărac, iar Tristan îţi vorbeşte despre Isolda de parcă i-ar fi peşte.” (pag 64)

„Beţia chiar transpune o anumită particularitate şi o opacitate proprie ei – caracterizată printr-un aspect monoton, un miros ciudat, un glas ascuţit şi tresăriri nervoase – asupra trăsăturilor cuiva, asupra personalităţii pe care ai cunoscut-o când omul era treaz. Dar şi mai rele sunt transparenţa şi revelaţia, ca nişte mici ferestre, deschise brusc, sau ca nişte mici găuri tăiate în tainiţele obişnuite ale unui caracter. Este o lecţie de anatomie: iată canalele şi sinusurile şi cavităţile sufletului, aceleaşi la fiecare suflet care s-a născut vreodată! Trăsăturile beţivilor sunt doar trăsăturile umane de bază.” (pag 69)

„Dar chiar şi pentru omul obişnuit, chiar şi în mijlocul celei mai amărâte beţii – între vanitatea începutului şi greaţa de la sfârşit – există un moment extraordinar. Este semnul originii orientale a băuturii şi al credinţei grecilor în aceasta. Aburii de alcool par, dintr-o dată, a fi amestecaţi cu mai multă lumină şi aer decât de obicei, şi acesta este efectul pozitiv. Propria conştiinţă naivă se limpezeşte şi începi să înţelegi mai bine lucrurile. [..]
Pentru majoritatea dintre noi, cenuşa este ceva rău, secretele sunt eronate, dispreţul şi dispreţul de sine sunt jalnice – dar scormonirea cenuşii este bună. Pentru un moment, beat fiind, în locul asprimii şi al libertăţii vorbelor, ai intuiţia unui copil sau a unei femei bătrâne...” (pag 73-74)