The English version of the previous post:
Ioan Pop-Reteganul, Crăiasa Zânelor, poveşti ardeleneşti, Bucharest, Minerva Publishing House, 1970.
Ioan Pop-Reteganul is one of Romania's most notable folklorists. He gathered the stories in this book from the Occidental Carpathians for over three decades.
"The Lord of the Heavens is much more merciful than earthly lords" (Line belonging to the Fairy of the Waters, p 8)
About a beautiful girl: "Anyone would not have hungered anymore, and he wouldn't even remember hunger forevermore, just looking at her." (p 18)
"But so is the Romanian: he endures as much as he can; it is better for him to suffer than to lose his temper, for heaven have mercy on the one that makes the Romanian get angry." (p 37)
"man is only half man until he weds" (p 41)
"Fate has nevertheless fated otherwise." (p 66)
About a dead man: "her man, may he be forgiven and stay where he evening-ed" (p 70)
"Man of nothing is the one who dares spoil the ways of the country." (p 78)
"I notice than even a thief going stealing says God help." (p 81)
"Remember my son, said the old man, you'll walk and walk until you'll reach the longing field, and there you shall be struck by longing for mother, sister, brothers, friends and acquaintances; for if you will not play this fiddle, you will be forced to tun back for longing." (p 85)
The hero to the princess thanking him for delivering her from distress: "If I had not rescued you I would have perished myself, not being able to ever forget you." (p 106)
"And then, as you well know, as many countries as many kings, so it was from the old times, every country had its king and every village its priest and things went smoothly; today, of course, cannot be like that any more, for the world became evil and people became poor; one king needs more than one country and one priest more than one village and still they can't be seen content." (p 119)
"And with enemies the fight was to the death, for emperors fight not as sheepherders, to have a lil' fight or two and then sit together; no, they fight like bucks, head to head till one can't move anymore, his army to be more precise, for the emperors just sit and watch and then they make peace and are good friends." (p 120)
"No living man, may he even be a Lord, should set himself against fate." (p 147)
"I'm not a man to believe lies, especially about beautiful girls I want to hear no badmouthing, for even if I hear it I believe it not." (p 148)
"... lies will not get you far, you may reach dinner or lunch with them, but both very rarely." (p 153)
"... for I'm not since snails, I'm since tales." (p 206)
The thinnest horse in the group (the wonder-steed undercover): "Master, set a huge fire, to let gather a big pile of embers so I can soothe my hunger, and then you shall see what kind of a horse you chose." (p 235)
The finish of a story: "And he went and became king in his father in law's place, and he rules with wisdom and with justice; now he is no more, he died altogether with justice, may God rest them both!" (p 237)
"But none of them could come, one said hee and one said nay and the other so forth, you know how man is when he sets about not helping: he lies so much that the sun holds still and the moon hides behind a cloud for shame. He lies so much that you stand and listen and almost believe, nay, you even do believe him until you remember he's human." (p 238).
Tuesday, October 5, 2010
Monday, October 4, 2010
Mostre de bun simţ din basmele ţării
Ioan Pop-Reteganul – Crăiasa Zânelor, poveşti ardeleneşti, Bucureşti, Editura Minerva, 1970.
Ioan Pop-Reteganul, unul din cei mai de seamă folclorişti români, a cules timp de peste 30 de ani de peste Carpaţi poveştile cuprinse aici.
„Domnul cerului este mult mai milostiv decât domnii pământeşti” (replică a Zânei Apelor, p 8).
Despre o fată frumoasă „Orişicine n-ar mai fi flămânzit, ba nu şi-ar fi adus aminte de foame nicicând, uitându-se la ea.” (p 18).
„Aşa e însă românul; el sufere până poate; mai bine sufere el, decât să-şi piarză chibzuiala, căci vai atunci de cela care face pe român să-şi iasă din sărite.” (p 27)
„omul e numai jumătate de om până nu se însoară” (p 41)
„Ursita însă a ursit almintrelea.” (p 66)
Despre un om mort: „că bărbatu-său, fie iertat şi mâie pe unde a înserat” (p 70)
„Om de nimica e cine cutează a strica obiceiurile ţărei” (p 78)
„bag seama că şi hoţul când merge la furat zice Doamne ajută” (p 81)
„Ţine minte fătul meu, zise moşneagul, vei tot merge până-i ajunge la câmpul cu dorul, acolo te va lovi dor de maică, soră, fraţi, prieteni şi cunoscuţi; încât de nu vei cânta cu cetera aceasta, vei fi silit să te întorci înapoi de dor.” (p 85)
Voinicul către fata de împărat ce îi mulţumea că o scăpase din primejsie: „De nu te scăpam nici eu nu mai trăiam; neputând să te uit în veci.” (p 106)
„Apoi, precum bine ştiţi d-voastră, câte ţări atâţia împăraţi, aşa era din bătrâni, toată ţara-şi avea împăratul şi tot satul popa şi mergeau lucrurile strună de oable: astăzi, fireşte, nu mai poate fi aşa, că lumea s-a viclenit şi oamenii s-au sărăcit; la un împărat îi trebuiesc mai multe ţări şi la un popă mai multe sate, şi tot nu-i mai vede omul sătui.” (p 119).
„Şi cu duşmanii trebuia să ţină luptă pe moarte şi pe viaţă, că doară împăraţii nu se luptă iac-aşa ca ciobanii, să-şi dea o trântă, două ş-apoi iar să se ogoaie; nu, ei se bat ca ţapii, tot în capete, până unul nu se mai poate mişca, adecă oştile lor, că împăraţii stau şi se uită, chibzuiesc, atunci apoi se împacă şi se fac prieteni buni.” (p 120)
„Împotriva ursitoarelor să nu se pună om pământean, fie chiar şi boier” (p 147)
„Eu nu-s omul care să cred minciuni, cu deosebire despre fete frumoase, nu voi să aud pic de hulă, că şi de-o aud, nu o cred.” (p 148)
„cu minciuna nu mergi departe, ori cinezi, ori prânzeşti cu ea, dar amândouă rar le faci” (p 153)
„că eu nu-s de când fereştile, ci eu îs de când poveştile” (p 206)
Calul cel mai slab din herghelie (murg năzdrăvan undercover): „Stăpâne, fă un foc mare, ca să se adune jar mult, să mă satur odată, apoi să vezi ce cal ţi-ai ales.” (p 235)
Deznodământul: „S-a şi dus, şi a rămas împărat în locul lui socru-său, şi a stăpânit cu dreptate şi cu înţelepciune; acum însă nu mai trăieşte, a murit de o dată cu dreptatea; Dumnezeu să-i ierte pe amândoi!” (p 237)
„Dar nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo, ştiţi d-voastră, cum e omul când îşi pune în cap să nu ajute: minte de stă soarele în loc iar luna se bagă după nor de ruşine. Că aşa-ţi minte de stai a-l crede, ba-l şi crezi până-ţi aduci aminte că-i om.” (p 238).
Ioan Pop-Reteganul, unul din cei mai de seamă folclorişti români, a cules timp de peste 30 de ani de peste Carpaţi poveştile cuprinse aici.
„Domnul cerului este mult mai milostiv decât domnii pământeşti” (replică a Zânei Apelor, p 8).
Despre o fată frumoasă „Orişicine n-ar mai fi flămânzit, ba nu şi-ar fi adus aminte de foame nicicând, uitându-se la ea.” (p 18).
„Aşa e însă românul; el sufere până poate; mai bine sufere el, decât să-şi piarză chibzuiala, căci vai atunci de cela care face pe român să-şi iasă din sărite.” (p 27)
„omul e numai jumătate de om până nu se însoară” (p 41)
„Ursita însă a ursit almintrelea.” (p 66)
Despre un om mort: „că bărbatu-său, fie iertat şi mâie pe unde a înserat” (p 70)
„Om de nimica e cine cutează a strica obiceiurile ţărei” (p 78)
„bag seama că şi hoţul când merge la furat zice Doamne ajută” (p 81)
„Ţine minte fătul meu, zise moşneagul, vei tot merge până-i ajunge la câmpul cu dorul, acolo te va lovi dor de maică, soră, fraţi, prieteni şi cunoscuţi; încât de nu vei cânta cu cetera aceasta, vei fi silit să te întorci înapoi de dor.” (p 85)
Voinicul către fata de împărat ce îi mulţumea că o scăpase din primejsie: „De nu te scăpam nici eu nu mai trăiam; neputând să te uit în veci.” (p 106)
„Apoi, precum bine ştiţi d-voastră, câte ţări atâţia împăraţi, aşa era din bătrâni, toată ţara-şi avea împăratul şi tot satul popa şi mergeau lucrurile strună de oable: astăzi, fireşte, nu mai poate fi aşa, că lumea s-a viclenit şi oamenii s-au sărăcit; la un împărat îi trebuiesc mai multe ţări şi la un popă mai multe sate, şi tot nu-i mai vede omul sătui.” (p 119).
„Şi cu duşmanii trebuia să ţină luptă pe moarte şi pe viaţă, că doară împăraţii nu se luptă iac-aşa ca ciobanii, să-şi dea o trântă, două ş-apoi iar să se ogoaie; nu, ei se bat ca ţapii, tot în capete, până unul nu se mai poate mişca, adecă oştile lor, că împăraţii stau şi se uită, chibzuiesc, atunci apoi se împacă şi se fac prieteni buni.” (p 120)
„Împotriva ursitoarelor să nu se pună om pământean, fie chiar şi boier” (p 147)
„Eu nu-s omul care să cred minciuni, cu deosebire despre fete frumoase, nu voi să aud pic de hulă, că şi de-o aud, nu o cred.” (p 148)
„cu minciuna nu mergi departe, ori cinezi, ori prânzeşti cu ea, dar amândouă rar le faci” (p 153)
„că eu nu-s de când fereştile, ci eu îs de când poveştile” (p 206)
Calul cel mai slab din herghelie (murg năzdrăvan undercover): „Stăpâne, fă un foc mare, ca să se adune jar mult, să mă satur odată, apoi să vezi ce cal ţi-ai ales.” (p 235)
Deznodământul: „S-a şi dus, şi a rămas împărat în locul lui socru-său, şi a stăpânit cu dreptate şi cu înţelepciune; acum însă nu mai trăieşte, a murit de o dată cu dreptatea; Dumnezeu să-i ierte pe amândoi!” (p 237)
„Dar nici unul nu putea veni; unul zicea că-i teacă, altul că-i pungă, al treilea că pe dincolo, ştiţi d-voastră, cum e omul când îşi pune în cap să nu ajute: minte de stă soarele în loc iar luna se bagă după nor de ruşine. Că aşa-ţi minte de stai a-l crede, ba-l şi crezi până-ţi aduci aminte că-i om.” (p 238).
Subscribe to:
Posts (Atom)